Obţinerea mortarului de ipsos simplu

Dacă la celelalte variante ordinea adăugării materialelor a fost praful apoi apa în cantităţi determinate, în această situaţie se procedează exact invers. Astfel, conform dozajului ales, se toarnă mai întâi apa necesară într-un recipient curat, fără impurităţi sau urme de la alte amestecuri mai vechi. Folosind mistria, se adaugă ipsosul (praf de culoare albă), astfel ca el să cadă sub formă de ploaie fină pe toată suprafaţa apei.

Se aşteaptă câteva minute pentru ca praful adăugat să se înmoaie. Apoi, se amestecă bine, folosind mişcări lente, circulare, pentru a se evita agitarea mortarului. După ce ipsosul a fost în întregime dizolvat în apă, se lasă amestecul să se liniştească preţ de câteva minute. Apoi se poate aplica.

Se recomandă ca prepararea acestui material să fie realizată de către meşteri cu experienţă, având o oarecare dexteritate. Asta pentru că mortarul de ipsos este un amestec destul de pretenţios care poate eşua uşor într-o stare prea lichidă sau, din contră, prea solidă. În ambele cazuri, nu mai este posibilă adăugarea de ipsos sau apă şi se consideră că mortarul este compromis. Dacă se ajunge în acest punct, procesul trebuie reluat cu componente noi, respectându-se strict indicaţiile tehnologice menţionate de producător. Se recomandă, aşadar, prepararea unor cantităţi succesive.

Dozaje recomandate: dacă trebuie să se astupe o fisură puţin adîncă, mortarul poate să fie mai puţin păstos şi se foloseşte o parte ipsos şi o parte apă. Dacă trebuie să se astupe o gaură sau să se facă o înţepenire în zid, se amestecă 2-3 părţi de ipsos cu 1 parte apă. Dacă trebuie să se facă acoperirea unei porţiuni de perete cu un strat subţire de ipsos, pentru tencuire se va prepara un mortar mai subţire, folosind în acest caz 1/2 - 3/4 părţi de ipsos cu 1 parte apă.